În Regatul umbrelor (Baiadera, actul al III-lea) de la Mariinsky, domnește, suverană, Ulyana Lopatkina. La 40 de ani (Ulyana Lopatkina este născută pe 23 octombrie 1973), a ajuns la o maturitate artistică desăvârșită. Mie, cel puțin, așa mi se pare. Este departe de orice dorință de a demonstra, de a epata prin tehnică. De altfel, la Ulyana întotdeauna emoția a avut prioritate în fața elementelor de bravură tehnică. Dansul ei a fost, de la bun început, poezie pură, însă acum, urmărind-o în această înregistrare recentă (iunie 2014), am simțit că pune în cea mai mică mișcare câte o picătură de înțelepciune izvorâtă din experiență, ce îi permite să abordeze rolul cu seninătate și să degaje un calm de-a dreptul imperial. O admir în mod deosebit pentru profunzimea și, mai ales, pentru inteligența cu care dă viață personajelor pe care le întruchipează. Reușește, astfel, să te ia pe tine, spectator, cu ea în poveste. Nu te lasă să rămâi numai la stadiul de mirare în fața abilităților tehnice, ci te și încarcă cu o paletă de emoții și sentimente. Fără cuvinte, doar prin dans, are o putere de sugestie aproape la fel de intensă ca cea a actorilor de pe scena de teatru. Acum abia îmi dau seama cât de greu este să vorbești prin mișcare și să reușești să atingi sufletul celui care te privește din sală, nu doar să-l impresionezi printr-o tehnică fără cusur (cum se tinde, din nefericire, în ultimul timp). Și de asta cred că balerine precum Ulyana Lopatkina sunt din ce în ce mai rare. Nu degeaba a fost supranumită “sufletul dansului”…
