Despre Balet se spune că este “muncă de ocnaş”, într-atât este de greu… În spatele a câtorva minute de strălucire pe scenă stau zeci şi zeci de ore de repetiţii epuizante în faţa oglinzii din sala de studii, sub privirea atentă a maestrului de balet. Zi după zi. Se aplică perfect o vorbă pe care am auzit-o la actori: “Fruntea sus, genunchii tari”.
De câte ori o văd pe Svetlana Zaharova, mi se pare că nu e plămădită din acelaşi “aluat” ca noi ceilalţi. Şi, totuşi, Svetlana Zaharova este şi ea om… Mamă, soţie… Însă este un om înzestrat cu o mare putere de muncă, voinţă, ambiţie, seriozitate, dăruire şi talent. Ordinea în care am înşiruit aceste calităţi nu este întâmplătoare: cred că degeaba te-a înzestrat Cel de Sus cu aptitudinile fizice şi sensibilitatea necesare (talentul şi Talantul), daca tu nu le dezvolţi prin muncă susţinută şi nu îţi doreşti cu adevărat să ajungi… o STEA.
Svetlana Zaharova în repetiţii – ipostaze ale perfecţiunii
Fotografii de Mario Veloso
(Aceasta este o fotografie pe care eu aş intitula-o, pur şi simplu: Pasărea Măiastră)
