Natalia Bessmertnova – balerină de o frumusețe și tehnică excepționale, sursa: Multimedia.pol.dk
Cu liniile sale lungi și delicate, cu ochii ei mari și lirismul înnăscut, Natalia Bessmertnova părea desprinsă dintr-o icoană rusească. Timp de mai bine de trei decenii, a fost una dintre cele mai apreciate prim-balerine ale Teatrului Bolșoi. Născută la Moscova, pe 19 iulie 1941, era fiică de medic. Sora ei, Tatiana, a îmbrățișat și ea cariera de balerină, tot în compania Teatrului Bolșoi. Talentul deosebit al Nataliei a fost remarcat încă din timpul studiilor la Școala de Balet a Teatrului Bolșoi. Natalia Bessmertnova a fost prima elevă din istoria Școlii care a absolvit cu media 10, în 1961.
Natalia Bessmertnova în Giselle, sursa: Forum-dansomanie.net
Natalia Bessmertnova în Don Quijote, sursa: Ballerinagallery.com
Pe scena Teatrului Bolșoi a debutat, în același an, în “Chopiniana” (“Silfidele”). În 1962, a impresionat publicul londonez în “Lacul lebedelor” și în “Cenușăreasa” (coregrafia Rostislav Zaharov). Expresivitatea cu totul remarcabilă a Nataliei Bessmertnova s-a dezvăluit pe deplin un an mai târziu, odată cu debutul în Giselle – primul ei rol important -, în care a întruchipat însăși esența baletului romantic. Despre Natalia Bessmertnova, criticul de dans Clive Barnes afirma că este balerina născută pentru a dansa “Giselle”, cu referire la apariția ei în baletul lui Adolphe Adam în turneul de la Londra, din 1969.
Repertoriul ei s-a îmbogățit, apoi, cu rolurile principale din “Lacul lebedelor”, “Frumoasa din pădurea adormită”, “Don Quijote”, pe care le-a personalizat prin accente subtile, adesea neașteptate. Natalia Bessmertnova a fost admirată și pentru interpretarea baletelor din epoca sovietică. Astfel, după retragerea Galinei Ulanova, Natalia Bessmertnova a preluat rolul Julietei, în “Romeo și Julieta” (coregrafia Leonid Lavrovski), și pe cel al Mariei, în “Fântâna din Bahcisarai” (coregrafia Rostislav Zaharov). Le-a întruchipat, de asemenea, pe Shirin, în “Legenda dragostei”, și pe Phrygia, în “Spartacus”, ambele balete fiind creațiile coregrafului Iurii Grigorovici, soțul ei. După 1968, anul premierei baletului “Spartacus”, Iurii Grigorovici a creat și alte roluri special pentru Natalia Bessmertnova, muza sa, între care se disting rolul țarinei Anastasia din “Ivan cel Groaznic” (1975), și al Ritei din “Vârsta de Aur” – ultimul mare rol creat special pentru ea, în 1982, pe muzica lui Dmitri Șostakovici. Natalia Bessmertnova a dansat și în reluările marilor balete clasice, pe care Iurii Grigorovici le-a prezentat pe scena Teatrului Bolșoi: “Lacul lebedelor”, “Raymonda”, “Romeo și Julieta” sau “Spărgătorul de nuci”.
Natalia Bessmertnova în Don Quijote, sursa: Ballerinagallery.com
Natalia Bessmertnova și Iurii Vasiucenko în Raymonda, sursa: Ballerinagallery.com
În 1965, Natalia Bessmertnova a câștigat medalia de aur la cea de-a doua ediție a Concursului Internațional de Balet de la Varna, iar în 1970, la Paris, a fost distinsă cu Premiul Anna Pavlova. În 1976 a fost numită Artistă a Poporului, iar un an mai târziu i s-a decernat Premiul de Stat al URSS.
Natalia Bessmertnova s-a retras definitiv de pe scenă în anul 1995, când Iurii Grigorovici a fost obligat să-și dea demisia din funcția de director al companiei de balet a Teatrului Bolșoi, pe care a condus-o timp de 31 de ani.
Natalia Bessmertnova în Romeo și Julieta, sursa: Ballerinagallery.com
Natalia Bessmertnova
Natalia Bessmertnova s-a stins din viață în 2008, pe 19 februarie, la vârsta de 66 de ani, prea tânără pentru semnificația numelui său: nemuritoarea. Giselle, Odette, Odilia, Phrygia, Raymonda, Julieta – prin interpretarea de neuitat a acestor roluri, Natalia Bessmertnova a devenit, într-adevăr, nemuritoare.
