În sfârșit: după ani buni de absență de pe afișe, regele baletelor, “Lacul lebedelor”, reintră în repertoriul Operei Naționale din București. Vineri, 21 iunie, de la orele 19.00, pe prima scenă de balet a țării se reia ”Lacul lebedelor”, balet în care au strălucit, de-a lungul timpului, nume de referință ale artei coregrafice românești: de la Irinel Liciu, Ileana Iliescu, Alexa Mezincescu, Magdalena Popa sau Aurora Rotaru la Anne-Marie Vretos, Simona Șomăcescu sau Corina Dumitrescu… Pentru moment, nu au fost făcute publice detalii privind coregrafia spectacolului, punere în scenă sau distribuție, însă aceste informații vor apărea, cu siguranță, cât de curând.
Între timp, m-am gândit să vă spun povestea baletului. Poate știți că “Lacul lebedelor”, primul din cele trei balete compuse de Piotr Ilici Ceaikovski, este un spectacol care, la început, nu s-a bucurat nici pe departe de aprecierea și succesul de care se bucură astăzi. Premiera mondială a baletului a avut loc pe 4 martie 1877, la Teatrul Bolșoi de la Moscova, în coregrafia lui Julius Reisinger.
La momentul premierei, corespondentul publicației “Monitorul de Sankt Petersburg” descria spectacolul ca o adunare ciudată de doamne de toate vârstele și de toate înălțimile, în costume grele cu pene, care au încercat în zadar să înfățișeze plutirea semeață a lebedelor. Spre deliciul publicului – remarca jurnalistul – în finalul spectacolului, tot stolul acesta pestriț s-a înecat în lac, împreună cu prințul german Siegfried, care s-a aruncat după ele în apă. Unul dintre colegii săi de la un ziar moscovit scria că baletul a fost atât de banal și de plictisitor, încât publicul, răbdător până la capăt, nu a părăsit sala doar datorită muzicii frumoase a lui Ceaikovski, pe care au ascultat-o ca pe un concert simfonic… Renumitul critic Hermann Laroche remarca și el că, din punct de vedere muzical, “Lacul lebedelor” este cel mai bun balet pe care l-am auzit vreodată… Din păcate, magia muzicii nu a salvat spectacolul. Criticii au fost nemiloși. Eșecul a fost pus pe seama libretului nefericit și a coregrafiei lipsite de expresivitate, pe care un critic a descris-o drept dezamăgitor de banală și complet neinspirată.
Piotr Ilici Ceaikovski, Sursa: Nostalgic-radio.com
La invitația Direcției de la Moscova a Teatrelor Imperiale compun muzica pentru baletul “Lacul lebedelor”, mărturisea Piotr Ilici Ceaikovski într-o scrisoare adresată lui Nikolai Andreevici Rimski-Korsakov, în septembrie 1875. Am acceptat această propunere pe de-o parte pentru bani, de care am nevoie, și, pe de altă parte, pentru că îmi doream de mult timp să abordez acest gen muzical. Compozitorul a finalizat lucrarea pe 10 aprilie 1876.
La acel moment, Ceaikovski avea 36 de ani și locuia la Moscova de zece ani. Studiase Dreptul și absolvise Conservatorul la Sankt Petersburg, lucrase la Ministerul Justiției, compusese câteva zeci de lucrări și obținuse recunoașterea publicului și a comunității muzicale. Piotr Ilici s-a mutat la Moscova când a fost invitat să predea la Conservatorul recent inaugurat. La 26 de ani, era profesor, scria manuale de teoria muzicii și armonie, traducea cărți și articole. Adesea, pentru bani, de care avea constant nevoie, compunea la comandă și colabora în calitate de critic muzical la o serie de publicații moscovite. Creațiile sale se bucurau de succes, fiind publicate de faimoasa editură muzicală Jurgenson. În 1878, într-o scrisoare către amica sa și, totodată, mecena, Nadejda von Meck, reflectând asupra creațiilor sale, Ceaikovski afirma că muzica ce îi era comandată se bucura, adesea, de mai mult succes decât lucrările pe care le compunea din proprie inițiativă.
Castelul Neuschwanstein, Bavaria, Foto: Ximonic, Simo Räsänen (post-procesare) & Tauno Räsänen (foto), Sursa: Wikipedia.org
Ideea baletului “Lacul lebedelor” i-a fost inspirată de o călătorie în Germania. În 1876, Ceaikovski a luat parte la Festivalul de operă al lui Richard Wagner, organizat în orașul bavarez Bayreuth. În Bavaria, compozitorul a decis să viziteze locuri asociate cu opera “Lohengrin”, foarte la modă în epocă. Printre aceste locuri se număra și casa Regelui Lebădă, Castelul Neuschwanstein, construit de Regele Ludovic al II-lea al Bavariei. Ceaikovski a fost impresionat de frumusețea neasemuită a castelului Neuschwanstein (literal, noua stâncă a lebedelor), înconjurat de peisajul montan maiestuos. Ludovic al II-lea al Bavariei și-a construit castelul fermecat sub influența operelor lui Richard Wagner, al cărui admirator înfocat și mecena era. Discutând proiectul cu arhitecții, regele le spusese nu o dată că acest castel trebuia să fie precum muzica lui Wagner sculptată în piatră. Și așa a fost construit, ca o dantelărie în piatră, marcată de tema și simbolismul lebedelor.
Ludovic al II-lea al Bavariei, cca 1874 Sursa: Wikipedia.org
Regele-mistic se considera cavalerul lebedelor. Iubitul său castel Neuschwanstein părea desprins dintr-un decor pentru operele lui Wagner, cu fresce înfățișând scene din operele compozitorului german și imagini cu lebede. Întreaga viață a lui Ludovic al II-lea al Bavariei a fost legată mistic de lebede: a crescut la castelul Hohenschwangau (literal, palatul înalt din ținutul lebedelor), blazonul său era împodobit cu o lebădă albă, îi plăcea să se plimbe pe lac într-o barcă făcută special pentru el în formă de lebădă, asemenea eroului din opera “Lohengrin”. Supușii se temeau cel mai mult pentru sănătatea regelui: Ludovic era chinuit de crize teribile, dormea în timpul zilei și stătea treaz noaptea – fapt pentru care a și fost supranumit Regele Lunatic -, dădea porunci bizare…
În finalul baletului, Siegfried și Odette mor înecați în lac. Așa a sfârșit și Ludovic al II-lea al Bavariei. Pe 13 iunie 1886, Ludovic, închis la castelul Berg, izolat de societate, a ieșit la o plimbare în parc împreună cu doctorul care îl îngrijea – profesorul von Gudden. Amândoi și-au pierdut viața în apele lacului Starnberg, în circumstanțe misterioase… Ceaikovski avea să compună baletul la zece ani după tragicul eveniment. (Sursa: Russkiymir.ru)
VA URMA
