Pe Sylvie Guillem, Etoile a Operei din Paris și a companiei Royal Ballet de la Londra, cred că am descoperit-o prin anii 1999-2000, când ea era în plină vogă. La vremea aceea, eu eram un copil îndrăgostit nebunește de balet, care mergea cam la toate spectacolele de balet de la Opera Națională din București. Nu aveam acces nici la internet, nici la casete video cu spectacole din afară, nume precum Plisețkaya, Ulanova, Maksimova, Makarova, Nureev sau Baryshnikov erau asociate, în mintea mea de copil, unor figuri aproape legendare… așa că emisiunea “Lumea dansului” de la TVR (vă mai amintiți de această emisiune?) pentru mine era o adevărată sărbătoare. Datorită acestei emisiuni am descoperit-o eu pe Sylvie Guillem, într-unul din multele documentare despre cariera ei. Nu mai văzusem niciodată asemenea perfecțiune, îmi amintesc și acum că m-a fascinat în celebra variație a lui Kitri din “Don Quijote”, cu săriturile și diagonala de piruete executate cu o precizie extraordinară…
Între timp, odată cu progresele tehnologiei, mi-am lărgit și eu orizontul cunoașterii, am avut ocazia să văd spectacole de pe marile scene ale lumii, cu stelele baletului mondial. Și, totuși, după atâția ani, continuu să mă minunez de fiecare dată când o văd dansând pe Sylvie Guillem. A schimbat radical “fața” baletului, a impus noi standarde în ceea ce privește fizicul balerinelor și a ridicat ștacheta la nivel tehnic foarte, foarte sus…
