Maia Plisețkaia
20 noiembrie 1925 – 2 mai 2015
În balet, când spui Maia, ai spus tot. Este una singură. A fost, este și va rămâne. Eu credeam că Maia Plisețkaia, devenită legendară încă din timpul vieții, este nemuritoare. Niciodată nu m-am gândit că despre divina Maia Plisețkaia s-ar putea vorbi într-o zi la trecut. Maia nu avea vârstă. Odată cu plecarea ei, s-a sfârșit o epocă.
Maia Plisețkaia a trecut în eternitate la vârsta de 89 de ani, la Munchen, în urma unui atac de cord. Fără să știu nimic, ieri dimineață chiar am urmărit un fragment dintr-un documentar mai vechi cu ea, în care explica și arăta cum ar trebui înțeles și interpretat rolul Odiliei… Și mă gândeam, urmărind-o, că Maia este unică și irepetabilă. Poate că astăzi sunt balerine mult mai tehnice, care impresionează prin abilități fizice excepționale, probabil că acestea sunt exigențele zilelor noastre, dar puține mai reușesc, din păcate, să transmită emoție, puține mai au… individualitate, așa încât, când sunt pe scenă, să nu-ți poți lua ochii de la ele, să te prindă în poveste. Asta cred eu că avea Maia. Și alte balerine care, din păcate, nici ele nu mai sunt printre noi: Galina Ulanova, Margot Fonteyn, Ekaterina Maksimova, Natalia Bessmertnova… Cred că e vorba de carismă, de talent, de mai mult decât talent: de har. Și simt, așa, că sunt oameni hărăziți de Dumnezeu, acei oameni despre care, de obicei, se spune că se nasc o dată la 100 de ani… Apar asemenea unei comete și, după trecerea lor, nimic nu mai este la fel cum era. După ce i-ai văzut, chiar și numai o dată, nu-i mai poți uita… Dumnezeu s-o odihnească în pace.
