Pe Svetlana Zaharova, una dintre balerinele mele de suflet, am văzut-o prima dată în anul 2003, la TVR, într-o gală de la Teatrul Mariinsky, prilejuită de aniversarea a 300 de ani de la întemeierea Sankt Petersburgului (da, pe vremea aceea, la TVR se mai difuzau și astfel de programe…). Avea 24 de ani și dansa pas de deux-ul din baletul “Corsarul”. La momentul respectiv, nu știam cine este. Am fost pur și simplu uluită, aveam senzația că este coborâtă dintr-o altă sferă, nu mai văzusem o asemenea perfecțiune a tehnicii, iar numele “Svetlana Zakharova” mi-a rămas întipărit în minte. Pe vremea aceea, nici nu aveam Internet, Mezzo sau Arte nu prindeam, așa că nu am avut cum să o revăd pe balerina cu alură de țarină… De-abia un an sau doi mai târziu am redescoperit-o pe Svetlana Zaharova la Institutul francez, pe coperta unui număr din revista Danser, în paginile căruia era și un interviu cu ea. Așa am aflat, printre altele, că era prim-balerină a Teatrului Mariinsky de la vârsta de 18 ani și că dansase deja la Paris, la Opera Garnier, în “Baiadera” lui Rudolf Nureev. Între timp, Zaharova s-a mutat la Moscova, fiind, din 2004, prim-balerină a Teatrului Bolșoi.
I-am urmărit activitatea în ultimii unsprezece ani și mi se pare că a ajuns la maturitatea artistică. Nici nu-mi vine să cred că Sveta (așa-mi place mie să o alint) are acum 35 de ani. Este una dintre cele mai mari balerine ale timpurilor noastre, are o carieră minunată, este ovaționată pe cele mai importante scene ale lumii, este și mămică… Îndrăznesc să spun că la oameni precum Svetlana Zaharova mă uit ca la… stele. Mai ales dacă sunt din domeniul artelor spectacolului – balet sau teatru -, pentru că acest domeniu îmi este cel mai aproape de suflet. Îi admir și îi respect din toată inima și îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dăruit șansa să fiu contemporană cu ei.
Așadar, după unsprezece ani, o revăd pe Svetlana Zaharova în pas de deux-ul din “Corsarul”, alături de Leonid Sarafanov, într-o înregistrare de la Teatrul Bolșoi, din urmă cu câteva zile. Aceeași eleganță imperială, aceeași tehnică impecabilă, având în plus atu-ul vârstei și al experienței, care îi permite să execute cu zâmbetul pe buze până și temutele fouettés, pe care le încheie în triumf. Când intră pe scenă, radiază, și îți dă senzația că tot ce face este o joacă… La aplauze, Zaharova are un fel al ei de a primi ovațiile publicului: sobru, cu un zâmbet reținut și o atitudine de regină. Vive la Tsarine!
